Am vrut să plec acasă, dar m-am îmbătat
Am vrut să stau în parc, dar m-am îmbătat
Am vrut să urc acasă pe scări, dar n-am reuşit
Pentru că eram beat.
Am vrut să-i spun „Bună” mamei, dar eram beat
Am vrut să spun „Pa!” lu’ tata, dar eram prea beat
Am vrut să o… pe gagica-mea, dar eram prea beat
Că eram prea beat şi n-am reuşit.
Mă bâlbâiam prea des şi nu ştiam ce să mai fac
Mi-am dat seama că greşeam prea mult aşa c-am lăsat
Dar în câteva zile un prieten m-a sunat
Mi-o zis „Hai să bem!”.
Am spus că nu mai beau deloc în viaţa mea
A treia oară consecutiv
Am spus şi tot nu s-a întâmplat
Mi-am promis de mii de ori că nu o să mai fiu beat.
Dar iar am băut.
Şi ce dacă sunt din Vaslui poate beau şi Mona
Dacă vreau să îmbăt şi mă plimb cu drona
Ce am spus înainte nici eu nu mai ştiu
Pentru că sunt beat.
Vreau să beau dar nu mai am cu cine
Care mai vrea să bea, vă rog să veniţi cu mine
Vreau să beau până la ultimul cent, până la ultimul Kent
Dar eu nu fumez, nu fumez şi delirez.
Să-mi bag… piesa asta nu se mai termină
Îs atât de beat încât nu mai am în cap nici-o rimă
Am spus „Da Doamne să pice cu rime în capul meu!”
Sunt beat
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de ebrietate a naratorului și consecințele acesteia, oscilând între regret și auto-justificare. Refrenul repetitiv subliniază incapacitatea de a se abține de la alcool, culminând cu o recunoaștere autoironică a lipsei de inspirație creativă cauzată de starea sa.