1. Tot mi-ai spus, bade, mi-ai spus
Că o mândră ţi-i de-ajuns, bade
Da’ tu, bade, ai vreo trei
Pe toate vrei să le ţii, măi, bade.
La una îi dai mărgele
Floricică şi-un dor greu,
La două le dai inele
Bade, bădişorul meu.
2. Decât mărgele din târg
Mai bine ia mere-n pârg, bade
Decât inel de la bâlci
Mai bine susan cu nuci, bade.
Pune-le-ntr-o băsmăluţă
Floricică şi-un dor greu,
Şi-ţi alege o mândruţă
Bade, bădişorul meu.
3. Când la una, când la alta
Odată-ai să le-ncurci poarta, bade
Ş-or afla că le-amăgeşti
Şi cu dorul şuguieşti, bade.
Ai luat dragostea în şagă
Floricică şi-un dor greu
Fetele-n Banat să tragă
Bade, bădişorul meu.
4. Eşti frumos, bade, frumos
Da’ la iubit lăcomos, bade
Doar o mândră dac-ai vrea
Lângă mine-ai rămâne, bade.
Şi-am trăi cu bucurie
Floricică şi-un dor greu
Dorul doar de noi să ştie
Bade, bădişorul meu.
Dar aşa de drum îţi cată
Floricică şi-un dor greu
Nu-mi mai bocăni la poartă
Bade, bădişorul meu.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o tânără care își ceartă iubitul pentru infidelitatea sa. Ea îi reproșează că are mai multe iubite și că nu este serios în dragoste, avertizându-l că va fi descoperit și părăsit.