Mi-o zis aseară măicuța, of, of
Că nu-i place de bădița
Și-mi spune: – Copchilă, hăi
Geme satu de flăcăi, măi
– Poa’ să fie și o mie
Îi frumos ce-mi place mie!
Nu mă sudui, mămucă, of, of
Când mă duc cu badea-n luncă
Ai fost și tu copchiliță
Și i-ai dat tatii guriță
Amu, mamă-i vremea me
Să dau gura cui oi vre!
Mamă, nu te supăra, of, of
Că mă duc după badea, măi
Badea-i mândru și frumos
Și cu mine drăgăstos, măi
Și mă strânge cu dulceață
Cum ti lua tătuca-n brață!
Mamă, badea vine iară
De la voi ca să mă ceară
Și-mpreună-ar să ne fie
Ghini cum ți-o fost și ție!
Sensul versurilor
O tânără își apără dragostea față de mama sa, amintindu-i de propria tinerețe și asigurând-o că relația ei cu bădița o va face la fel de fericită cum a fost ea cu tatăl ei. Ea își urmează inima, chiar dacă mama ei nu aprobă inițial.