1. Frunză verde foi de fag
Am un bade ce mi-i drag
Dar la joc aghe îl trag
Parcă-i urs pe hadarag
Îi frumos şi plin de dor
Da la joc îi mai domol
Eu în ochi dacă-l privesc
Şi pentru el tropăiesc
Tropăiesc şi strig cât patru
Da nu mă duc lângă altu!.
2. La joc mă-nghie mai mulţi
Ca să-mi găsesc alt drăguţ
Da’ săraca inima
Numa pe bădiţa-l vrea
Măi bădiţă, ai noroc
Mi-ai pus la inimă foc
Ş-atunci când m-ai sărutat
Miere de salcâm mi-ai dat.
Mi-ai dat miere şi dulceaţă
Când m-ai strâns, bade, în braţă.
3. Cu ciubota când şi când
Bate talpa la pământ
Da’ ascultă muzica
Şi curaj ai capata
Uşurel cu fruntea sus
Să nu ne făcem de râs
Haide una şi-un cârlig
Că ochincile mă frig.
Un cârlig şi-o floricică
După dobă, după scripcă.
4. Vai, sărace poale noi
Cum sare colbu pe voi
Catrincioara mea cu dungi
La joc roată, parcă fugi.
Că bădiţa, iaca na
Parcă-n ciuda cuiva
Bate cizme-ndrăcit
Oare cine l-o stârnit?
L-o stârnit crecă-a me gură
Şi flăcăii din strânsură
De când jocu’ am deprins
Eu bădiţă tot ţi-am spus
Că zece ca tine nu-s!
Sensul versurilor
Cântecul descrie dragostea unei fete pentru un băiat la un joc popular. Ea își exprimă afecțiunea și admirația pentru el, în ciuda faptului că alții încearcă să o curteze.