Na, na, na ursule na,
Nu te da, nu te lăsa
Că pun mâna pe nuia,
Și nuiaua din cireși,
N-ai să vezi de unde ieși.
Frunză verde și-un grâuțe,
Vin cu ursu de la munte,
Nu mai în coate și-n genunche
Vine cu o stea în frunte.
Ursu meu din Cotroceni,
Mănâncă numai strujeni
Ursu meu din Timișoara
A venit cu Sânziana
Merg cu el prin toată țara,
Să aducă primăvara.
Ursu meu din Baia Mare,
Da la corturi la mâncare,
Când am fost la București,
Am scăpat ursu la pești,
Coada el și-o ciufulea,
Dar nimica nu prindea.
Când am fost prin valea seacă,
Ursu meu a băut apă,
S-a culcat lângă copac,
Și m-am dat la el să-l bat.
Stăpânu-l:
-Scoală-te urse putoare,
Nu mai sta atât în soare,
Nu mai trândăvi atât,
Că o să năpârlești la gât.
Na, na, na ursule na,
Dute-n colo nu mai sta,
Că pun mâna pe harag,
Și ți-oi da ursule drag!
Ursu meu cazat la Butea,
Vă urează umpleți curtea!
Ursu meu de la Balcani,
Vă urează La mulți ani!!
La anu și la mulți ani!
Cum adică, nu dați bani?
La mulți ani!!!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie o urătură tradițională cu ursul, un obicei folcloric românesc de Anul Nou. Versurile sunt pline de umor și transmit bucuria sărbătorilor de iarnă, în timp ce ursul călătorește prin diverse locuri și interacționează cu oamenii.