O viață întreagă am suferit
Și lumea m-a tot dușmănit pe mine
Am plâns și am oftat din greu
Să am mereu băiatul lângă mine.
Dacă aș putea
Și luna de pe cer, Doamne, i-aș da
Că e viața mea să fie mereu
Și să mi-l strâng când pot
La pieptul meu, că e băiatul meu.
Dacă n-aș avea pe al meu băiat
Nu aș fi de nimeni ajutat în viață
Aș fi de lume înjurat și n-aș avea
Nici un gram de speranță.
Dacă aș putea
Și luna de pe cer, Doamne, i-aș da
Că e viața mea să fie mereu
Și să mi-l strâng când pot
La pieptul meu, că e băiatul meu.
Dacă aș putea
Și luna de pe cer, Doamne, i-aș da
Că e viața mea să fie mereu
Și să mi-l strâng când pot
La pieptul meu, că e băiatul meu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința unei mame și dragostea profundă pentru fiul ei, care reprezintă singura rază de speranță într-o viață dificilă. Ea ar face orice pentru el, chiar și să-i ofere luna de pe cer.