Tăcute, pe pernele moi, bătrânele sorb din cafele,
Sub ceașcă destine străine în grabă prinzând.
Desenele sorții în tonuri ciudate și triste,
În zațul de smoală-ncâlcite contururi își fac.
Pe rând, elevat, precum niște critici de artă modernă,
În vorbe domoale crochiuri abstracte traduc.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment contemplativ în care bătrânele interpretează semnele destinului în zațul de cafea. Ele caută să descifreze viitorul și soarta, într-o atmosferă melancolică și misterioasă.