Am ucis o pasăre
mai rară la pene
şi mai încântătoare
ca albatrosul.
Rostogolindu-şi ecoul
în recile cămări
ale cerului,
ultimul ei ţipăt
îmi va rămâne
pe veci în timpane.
Iartă-mă, femeie, iartă-mă.
Da, mântuirea vine,
dar nicicând
în chipul
în care ne-o plăsmuim.
Şi niciodată nu suntem zdrobiţi
pe roata
pe care ne-o alegem noi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de vinovăție și căutarea mântuirii după o faptă regretabilă. Sugerează că mântuirea nu vine întotdeauna în forma așteptată și că suferința nu este neapărat rezultatul direct al alegerilor noastre.