Ironicu – Pregătit Pentru Realitate

Am fost prost, am crezut că dacă mâine mă trezesc
voi zâmbi și nu voi suferii,
dar viața mereu te bate cu ceva-n cap,
odată și odată o să-mi amintesc acel păcat
că am crezut că sunt pregătit pentru realitate.
Nu știam cum e, nu știam de ce,
cum e să te desparți de femeie,
cum e să repeți aceeași clasă o veșnicie.
Părinții mai au puțin și mă dau afară,
n-am ce să fac, eu rămân un simplu golan,
că drogurile m-au făcut să uit ce înseamnă realitatea.
Acum suflu în lumânare și mă întreb „Câți ani am, Doamne?”.
Totul pentru mine, recunosc, se rezumă la bani,
să iubesc nu mai pot, între inimă și suflet s-a creat un război,
că fata care o iubeam a plecat cu altul,
eu am plecat să fac pactul cu dracu,
că viața e grea, știi bine asta,
că dacă plângi, nimeni nu-ți șterge lacrima.
O să zbieri în s*****z, toți știu asta,
că dacă mâine mor, îi va părea cuiva rău?
Poate că nu, poate că da,
dar ce p**a mea s-a dus pe p**a fericirea,
că am tăcut, dar acum plâng.
Am fost prost, idiot și vagabond,
realitatea a tras din mine ca dintr-un bong,
fac poc sau boom, numai contează,
sunt noul Ironicu și asta contează (2x).
Că mă uit pe stradă și văd un simplu puștan,
cum peste noapte se transformă-n golan,
că părinților nu le-a păsat de el
și uite așa încă un copil va dispărea.
Că tot ce-am vrut să zic, tot ce-am vrut să fac,
a fost gândul cu care n-am putut să mă împac.
Spuneam că nu mă droghez, ce-am înnebunit,
spuneam că mie nu mi se poate întâmpla, dar am greșit.
Începusem să fur zeci de milioane din casă,
ziceam că pentru dava fac orice, numai contează,
nu mă gândeam la consecințe, nu mă gândeam la mine,
nu mă gândeam că fata aia chiar ținea la mine.
Acum le-am lăsat și sunt foarte bucuros,
că lumea mă privește cu alți ochi
și mama și tata sunt mândri de mine,
dar realitatea mă chinuie și nu mai rezist până mâine.
Am fost prost, idiot și vagabond,
realitatea a tras din mine ca dintr-un bong,
fac poc sau boom, numai contează,
sunt noul Ironicu și asta contează (3x).