Am atins cu grijă prima catifea
Am zâmbind speriat învățând plăcerea
Am gustat pe fugă din borcanul cu dulceața mea
Acum mi le-amintesc pe toate la ce-a de-a doua cafea
Am în aceeași cămară de acum și de atunci
Tot mai multe prăjituri chiar dacă nu sunt toate dulci
La toate am ajuns cu greu, cum să le arunci?
Dacă acum sunt niște pietre, mai demult le vedeam stânci
Eram prea mic, prea curajos,
Vroiam să știu de toate, fără să știu că-i periculos
Acum ajung la toate dar ce folos?
Atunci când n-ai voie să te cațeri este mai frumos.
Refren: Și n-o să te doară..
Mi-a spus o voce într-o seară
Nu e prima oară..
Gustul e încă proaspăt dar o să-ți dispară..
Știu o să te doară, uuuu uuu
Gustul e încă proaspăt dar o să-ți dispară
Știu o să te doară..
Nu e prima oară
Gustul e încă proaspăt dar o să-ți dispară…
Cu fesul tras pe ochi parcă nu trebuia a văd nimic
Nu e nici o grabă pt toate am timp..
Mă-nfructam din toate câte un pic
Că acum gusturile se amestecă, nu știu ce să zic
Și-un pic câte un pic mai încurcam borcanul
Era dulceața altcuiva, descopeream amarul
Vroiam mereu să aflu, să descopăr lucruri noi
Dar un pas mare înainte sunt alți 2 mici-napoi
Eram prea mic, prea curajos
Vroiam să știu de toate, să văd ce e mai frumos
Prea multe gânduri..
Undeva pe cel mai înalt raft sunt cele mai gustoase dulciuri.
Refren: Și n-o să te doară..
Mi-a spus o voce într-o seară
Nu e prima oară..
Gustul e încă proaspăt dar o să-ți dispară..
Știu o să te doară, uuuu uuu
Gustul e încă proaspăt dar o să-ți dispară
Știu o să te doară..
Nu e prima oară
Gustul e încă proaspăt dar o să-ți dispară..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirile din copilărie, despre curiozitatea și inocența pierdută odată cu maturizarea. Cămara cu dulciuri devine o metaforă pentru experiențele vieții, unele dulci, altele amare, dar toate contribuind la formarea adultului.