Zori de zi se aprind, focuri vii ne cuprind
Florile acum apar, viața noastră nu e în zadar
Și te rog nu pleca, rămâi acum în viața mea
Pașii tăi îi aud, tot ce-a fost, va fi ca la-nceput.
O floare de-aș avea, s-o pun în calea ta
Și focul este viu, iar eu acuma știu.
Tu doar, tu doar, tu m-ai vrăjit
Tu doar, tu doar, tu m-ai iubit
Tu doar, tu doar, tu m-ai vrăjit
Tu doar, tu doar, tu m-ai iubit.
Zile reci au plecat și eu știu că ai încercat
Să te-ntorci iar pe drum, jocul nostru iată-ncepe acum
Mă gândesc ce să fac, te zăresc venind și tac
Mă întreb în gând mereu, de ce nu vii acum în visul meu.
O floare de-aș avea, s-o pun în calea ta
Și focul este viu, iar eu acuma știu.
Tu doar, tu doar, tu m-ai vrăjit
Tu doar, tu doar, tu m-ai iubit
Tu doar, tu doar, tu m-ai vrăjit
Tu doar, tu doar, tu m-ai iubit
Doar tu m-ai vrăjit
Da da da da da da.
O floare de-aș avea, s-o pun în calea ta
Și focul este viu, iar eu acuma știu.
Tu doar, tu doar, tu m-ai vrăjit
Tu doar, tu doar, tu m-ai iubit
Tu doar, tu doar, tu m-ai vrăjit
Tu doar, tu doar, tu m-ai iubit
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dragoste și fascinație față de o persoană. Naratorul este vrăjit de această persoană și își dorește ca ea să rămână în viața lui, amintindu-și de momentele frumoase din trecut și sperând la o reîntoarcere.