Tu
Numai tu când vei pleca
Mângâierea, cu tine o vei purta
Da, tu.
Mi-aduc aminte
Erau vremuri când
Nu ne mințeam
Când cuvintele cântau.
Și dacă cerul
Nori răzleți ne dăruia
Ploaia lor ne curăța.
Ce s-a întâmplat de atunci nu știu
Știu că totul, totul e schimbat
S-a pierdut ceva
Cântecul s-a risipit
Cât de mult ne-a îndepărtat.
Tu,
Tu ai să faci din mine zbor
Ca să cad când mi-este dor
De-al tău surâs.
Și văd din nou primăveri
Patul verde proaspăt
Când în iarbă ne culcam.
Stelele nopții
Strălucirea ochilor purtau
Îmi spuneau că suntem vii.
Ce?
Ce s-a întâmplat de atunci nu știu
Știu că.
Știu că totul, totul e schimbat.
A ruginit.
A ruginit iarba, iarba
Care ne primea
Ochii s-au înstrăinat.
Tu, liniștea dintr-un cuvânt
Tu, ai să faci din mine vânt
Tu, când vei pleca.
Știu că tu
O să faci din mine zbor
Am să cad și mi-este dor
De-al tău surâs.
Dar tu poți să pleci
Să iei ce vrei
Cântecul ce l-am avut
Nu-l vei uita.
Da tu, tu
Tu ai dreptul să mă alungi
Nopțile cu stele
Mereu le vei vedea.
Tu, numai tu
Da, tu
Când vei pleca
Mângâierea mea
Cu tine tu o vei lua.
Tu, da tu
Tu vrei să dispari dar
În valurile mari pe mine
Tu mă vei vedea.
Mi-aduc aminte
Erau vremuri când
Nu ne mințeam
Când cuvintele cântau
Și dacă cerul
Nori răzleți ne dăruia
Ploaia lor ne curăța.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia după o relație pierdută. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase, dar recunoaște că totul s-a schimbat și că persoana iubită se îndepărtează, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și dor.