Iris, Iris eterna.
Drumul meu acum îmi pare
Un popas îndelungat.
Prea departe-l văd în zare.
Ce-am căutat?
Și ce speranțe-am avut,
Și, Doamne, cât m-au durut!
Zilele și nopțile prin care
Greu am trecut.
Și de mă simt pierdut,
Și tot ce am crezut
În negura dispare,
Atunci eu mă ridic și strig:
„Sunt gata! Iar să zbor!”
E doar Iris eterna!
Iris maestras!
Niciodată singur,
Împreună cu voi!
E doar Iris eterna!
Iris maestras!
Niciodată singur…
Da! Da!
Pe obrazul ars de soare
Și lovit de furtuni,
Se prelinge acum o lacrimă.
Nu, n-am să plâng!
Eu merg înainte!
Prin ploi și vânt nebun,
Vă port mereu în suflet
Și știu c-am s-ajung!
Și de mă simt pierdut,
Și tot ce am crezut
În negura dispare,
Atunci eu mă ridic și strig:
„Sunt gata! Iar să zbor!”
E doar Iris eterna!
Iris maestras!
Niciodată singur,
Împreună cu voi!
E doar Iris eterna!
Iris maestras!
Niciodată singur…
Da! Da!
Și de mă simt pierdut
Și tot ce am crezut
În negura dispare
Atunci eu mă ridic și strig… aaaa!
Drumul meu îmi pare
Prea îndelungat,
Prea departe văd în zare.
Ce-am căutat?
Ce speranțe-am avut
Și, Doamne, cât m-au durut!
Zilele și nopțile prin care
Greu am trecut.
Și de mă simt pierdut
Și tot ce am crezut
În negura dispare,
Atunci eu mă ridic și strig… aaaa!!!
E doar Iris eterna!
Iris maestras!
Niciodată singur,
Împreună cu voi!
E doar Iris eterna!
Iris maestras!
Niciodată singur…
Da! Da!
E doar Iris eterna!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre depășirea momentelor dificile și regăsirea forței interioare. Chiar și în momentele de pierdere și incertitudine, există determinarea de a merge mai departe și de a zbura din nou, susținut de legătura cu ceilalți.