Aș putea să schimb lumea,
Aș putea să uit de ea,
Aș muta din loc munții,
Apele ți le-aș lăsa.
De mi-ai cere acum luna, eu ți-aș da,
Cere-mi orice vrei, dar visul nu mi-l lua!
Amintirea se vinde, cu zâmbet amar,
Ce câștig mi-e totuna, ești un suflet fugar.
De mi-ai cere acum luna, eu ți-aș da,
Cere-mi orice vrei, dar visul dintre noi nu mi-l lua!
Șapte ani, șapte zile, Doamne, cât te-au schimbat!
Șapte mări peste mine – Timpul e vinovat..
Poate așa e mai bine – Doamne, cât te-ai schimbat!
Șapte mări peste mine – Timpul e vinovat..
Aș putea să sper din nou, cere-mi orice vrei,
Dar visul dintre noi nu mi-l lua!
Șapte ani, șapte zile, Doamne, cât te-au schimbat!
Șapte mări peste mine – Timpul e vinovat..
Poate așa e mai bine – Doamne, cât te-ai schimbat!
Șapte mări peste mine – Timpul e vinovat..
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pierderii unei iubiri și dorința de a păstra vie amintirea acesteia. Vorbește despre schimbarea adusă de timp și despre sacrificiile pe care cineva ar fi dispus să le facă, cu excepția renunțării la visul împărtășit.