Taie dorul ăsta crud, mut, surd, brut
Taie tot ce-am trăit de la început
Taie visul meu neîmplinit
Taie amintirea că de mult o viață te-am iubit.
Ce erou ești pe Whatsapp Cuvintele se scriu ușor,
Cuvinte grele și murdare care spintecă și dor.
Eu le șterg să nu le văd acolo
Dar ele nu mor,
Se imprimă pe retină, se transformă ușor, ușor
Într-o tristă poezie, într-o piesă în minor
Într-un vis din altă viață, într-o lacrimă de dor.
Taie, taie ața dintre noi
Noi n-am fost nicicând, niciunde
Niciodată amândoi.
Ploaia rece pe poteci
Timpul trece, tu nu mai treci.
Ploaia rece va spăla
Lacrimile calde-n urma ta.
Ploaia rece pe poteci
Timpul trece, tu nu mai treci.
Ploaia rece va spăla
Lacrimile calde-n urma ta.
Mi-a zis mama odată că
Nimeni nu-nțelege și nimeni nu te iartă
Că lumea e oarbă când e vorba de efort
Și nu tre’ să știe nimenea cât am muncit de fapt
Că este tare crudă
Și tre’ să mergi numai cu fruntea înainte
Niciodată să te-apleci
Când greutățile te-apasă și oare de ce
La alții totu-i bine, numai la tine nu e
Când n-ai un ban pus deoparte
Și nu-i cu „Doamne ajută!” să îți faci și tu parte
Și-a trebuit să te angajezi să faci ceva
În loc să vezi de visul tău
Să ajungi acolo unde vrea inima ta
Acolo unde visai de mic
Încă de când vedeai la alții și n-aveai nimic
Acolo unde nimic nu te atinge și teama nu te-nfrânge
Și tu ești șeful tău, ah, știi ce zic, ha.
Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine
Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine
Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine
Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine
Bagă muncă, bagă muncă, bagă muncă bine
Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine
Bagă, bagă, bagă, bagă, bagă, bagă bine
Bagă tu că nimeni n-o să bage pentru tine.
Uite dealul, uite valea
Uite drumul, uite calea
Dorul e prietenul, dorul este cântecul.
Oamenii uită de el,
Oamenii aruncă cu pietre-n el.
Nu-l spală nici râul de apă, nici sânge
Nici ploaia ce tot de dor plânge.
Și ce va rămâne din noi?
Că toți ne scăldăm în noroi
Și pereții din suflet ni-s goi
Și sufletul rece, și vremea ne trece.
Ascultă de nori și de iarbă
Ascultă de vântul ce zburdă-n copaci
Ascultă, omule, bine
Ascultă pământul și taci!.
Ascultă de nori și de iarbă
Ascultă de vântul ce zburdă-n copaci
Ascultă, omule, bine
Ascultă pământul și taci!.
Ce te legeni codrule?
Fără ploaie, fără vânt?
Cu crengile la pământ,
Cu crengile la pământ?.
De ce nu m-aș legăna?
Dacă trece vremea mea?.
De ce nu m-aș legăna?
Dacă trece vremea mea?.
Dacă trece vremea mea..
Iartă-mă că te-am iubit prea mult
Și că nu pot să te mai uit
Că n-am putut să fiu ceva ce ai fi vrut
Că te-am iertat prea mult,
Că am slăbit așa de când te-am cunoscut
Iartă-mă că am fost așa de bună și nu te-am durut
Eu, uite, nu te pot ierta că nu m-ai vrut
Și că m-ai judecat că despre tine am scris atât de mult
Două albume, mai puține n-am putut..
Serios, am încercat să nu mai scriu
Dar dorul m-a durut
Și-am scris crezând că o să treacă
Dar n-a mai trecut..
Și te-aș fi vrut mai mult
Dar numai două toamne te-am avut
Și nici acelea nu m-au încălzit, căci te-am pierdut de mult
Încă de la început, când mi-ai cântat și te-am crezut
Tu nu ai fost vreodată al meu, eu nu te-am avut
Ci doar mi s-a părut, eu nu te-am avut
Ci doar mi s-a părut..
Și acuma totul s-a f***ut
Că dorul meu degeaba strigă dacă tu ești surd,
Și glasul meu degeaba cântă dacă pentru tine-i mut
Și eu sunt doar o fetișcană din trecut
Care ca proasta te-a iubit mai mult decât ți-ai fi imaginat
Că ai fi meritat.
Dar timpul este scurt, și eu nu mai ascult
Bătăile inimii mele ce se duc către necunoscut.
Și drumul meu spre viitor e atât de scurt,
Pentru că tu nu mai ești casa mea de mult
Și m-aș fi întors la tine acasă
Doamne, ce-aș fi vrut..
Dar tu nu mai ești casa mea de mult.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și regretele legate de o iubire pierdută. Artista reflectă asupra eforturilor depuse și a deziluziilor suferite, căutând un drum spre viitor, dar simțindu-se pierdută și singură.