Fii Cosmos, mi-ai zis odată
Uită de el, uită de tot
Fii fată pentru tine măcar o dată.
Fii Cosmos, mi-ai zis într-o zi
Să mă las ușor pe spate, că tu mă ții
Să am încredere în tine, mai știi..
Și eu am avut
Când m-am lăsat pe spate
Dar tu nu m-ai ținut
Și eu am căzut și eu am căzut.
Am căzut printre miile de stele
Te-am căutat nopți întregi printre ele
În tot Cosmosul meu tu erai un fel de Dumnezeu.
Și-acum s-a ales doar praful de ele
S-a depus pe buzele mele
În tot Cosmosul meu n-ai găsit nimic pe gustul tău.
Fii Cosmos, mi-ai zis cândva mai știi
Fii mare, fii tare, fii departe, să fii
Ce vrei tu și cât vrei tu.
Fii Cosmos, arată-mi un soare
Arată-mi planetele și galaxiile tale
Arată-mi sufletul.
Și eu m-am deschis
Dar tu mi-ai râs în față
M-ai călcat, m-ai ucis
Și eu am plâns dar eu am plâns.
Am căzut printre miile de stele
Te-am căutat nopți întregi printre ele
În tot Cosmosul meu tu erai un fel de Dumnezeu.
Și-acum s-a ales doar praful de ele
S-a depus pe buzele mele
În tot Cosmosul meu n-ai găsit nimic pe gustul tău.
Dar n-ai găsit nimic pe gustul tău
Dar n-ai găsit nimic pe gustul tău
În tot Cosmosul meu
În tot Cosmosul meu.
Dar eu am avut
Și m-am lăsat pe spate
Dar tu nu m-ai ținut
Și eu am căzut și eu am căzut.
Am căzut printre miile de stele
Te-am căutat nopți întregi printre ele
În tot Cosmosul meu n-ai găsit nimic pe gustul tău.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă resimțită în urma unei trădări. Protagonista se simte pierdută și caută răspunsuri într-un univers interior devastat, unde idealizarea persoanei iubite s-a transformat în praf.