Irina Rimes – Beau

Lume,
Nu mă judeca
Am puterea să mă mint
Dar nu am puterea să mă fac să mă mai simt
Adică aș putea să fac și asta, dar am nevoie de timp
Și timpul trece
Degeaba trece
Că perna-i mea la fel de udă și patul meu e rece
Aștept ceva să se întâmple, să mă leg cumva
De un subiect care mă scapă de figura ta.
Zero interes, zero distracții
Zero, am uitat ce înseamnă alții
Filme după filme, finalul cunoscut
Finalul nostru a durut.
Beau de dorul lui
Vreau să beau de lipsa lui
Beau că vreau să beau că nu-i
Că nu-i pot spune lui
Tot ce-i spun vinului în fiecare seară
Nu băutura și iubirea mă omoară.
Lume, nu mă judeca
Am paharul în mână fac ce vreau cu viața mea
Și ce dacă-i greșit, greșeala mea e că am ales să simt
Zero interes, zero distracții
Zero, am uitat ce-nseamnă alții
Am uitat că afară lumea încă-i vie
Și eu de-aici îmi spun povesti doar mie.
Și m-am închis în casă ca să treacă
De-aici de la etajul nou ceru-i mai aproape
Și luna mai albastră

Dar trebuie să ies din casă.
Am două ieșiri, una pe ușă alta pe fereastră.
Piesa asta e ultima,
Ultima despre el și ea,
Totul trece, zile frumoase vin,
Mai toarnă puțin venin, mai toarnă puțin

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea unei despărțiri și încercarea de a face față singurătății prin consumul de alcool. Vorbitorul își recunoaște dependența emoțională și dorința de a depăși trecutul, dar se simte blocat în ciclul durerii.

Lasă un comentariu