Foaie verde și-o alună,
Zice lumea că nu-s bună,
Cum dracu să mai fiu bună
Că-s iubită la o lună,
Că-s iubită la o lună,
Nici atunci cu voie bună.
Dar-ar Dumnezeu, bărbate,
Să te ia moartea-ntr-o noapte,
Și iar verde sălcioară,
La trei zile să-nvii iară
Și să spui la lumea toată
Ce-ai văzut pe lumea-ailaltă.
Cine din mână-mpărțește
Pe lumea-ailaltă găsește,
Numai nevestica ta
Are judecata grea
C-a dat partea ta la altul
Și-acum o judecă dracu.
Fir-ar lumea-afurisită
Că zice că nu-s cinstită,
Dar eu nu mă știu pătată
Numai c-un vecin o dată,
Și-o dată c-un președinte
Ca să-mi pună zile multe,
Și cu nea Ilie-n vie,
Cu alții dracu-i mai știe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea unei femei judecate de societate pentru presupusele ei infidelități. Ea răspunde cu un blestem ironic la adresa soțului și dezvăluie aventurile ei ca pe o formă de răzbunare sau supraviețuire.