Uscă-te, muiere, cum se uscă
Toamna frunzele în pom
Că ți-ai înșelat bărbatul
Și ți-ai bătut joc de om,
Că tu-n lume ai plecat,
La mine nu te-ai uitat,
Nici la copilașul tău
Care-o duce tare greu,
Că tu-n lume ai plecat
Și tot din casă mi-ai luat,
Eu pot să-ndur că-s om mare,
Copilul ce vină are?!
Eu munceam, muiere, zi și noapte,
Să-ți fac viața fericită,
Dar munca mea cu sudoare
De tine-a fost risipită,
Uscă-te, muiere, cum se uscă
Toamna frunzele în pom,
Pentru-o dragoste amară
M-ai părăsit într-o seară.
Nu te doare inima
Când spune fetița ta
Că iei oamenii în casă
Și petreci cu ei la masă?
Că tu-n lume ai plecat,
La mine nu te-ai uitat,
La casa ta părăsită
Și-o fetiță necăjită.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui bărbat trădat și părăsit de soție, care a plecat lăsându-l singur cu copilul. El deplânge infidelitatea ei și impactul negativ asupra copilului.