Foaie verde, măr domnesc,
Anii se călătoresc,
Ninge-n păr cu flori de nea,
Tinerețea-i tot a mea,
Treacă tinerețile
Ca-n grădină florile,
Dragostea și cântecul
Tot mi-alină sufletul.
Dragostea și voia bună
Cu un cântec împreună
Ne aduc în casă soare
Și ne scot norocu-n cale,
Ochi frumoși ce-i întâlnim,
Dorul ce ni-l împlinim
Ne fac inima vioară,
Toamna vieții primăvară.
Zi-mi, lăută, la ureche
Una fără de pereche,
Anilor ce-n goană vin
Noi să le ieșim cu plin,
Cu vin dulce-n păhărel
Și c-un vesel cântecel,
Plin de dor și plin de viață
Ca pădurea de verdeață.
Refren:
Tinerețe, tu-mi ești dragă,
Ce-ai trecut așa degrabă?
Ai trecut, te-ai strecurat,
Ca roua te-ai scuturat!
Omul e făcut anume
Să se bucure pe lume,
Tineri suntem doar o dată,
Dar ne place viața toată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și bucuria de a trăi. Subliniază importanța dragostei, a cântecului și a optimismului în viață, chiar și în fața trecerii timpului.