Stau la mine-n casă
Și tot mă gândesc
Ce-or zice copiii
Dacă-mbătrânesc:
Or fi buni cu mine
Cum am fost și eu
Sau or să mă lase-n case
Singură mereu,
Or să recunoască
Ce mult am muncit
Că am strâns o viață-ntreagă
Din greu am trudit?
Chiar dacă sunt mari,
Și eu îmbătrânesc,
Nu pot să mă supăr
Și tot îi iubesc,
Îi iubesc din suflet
Că știu ce-am crescut,
Dar eu văd că lumea asta
S-a schimbat prea mult,
Astăzi nu mai este
Nici frică, nici teamă,
Mulți copii nu mai au milă
De tată și mamă.
Dragii mamei, dragi copii,
Eu vă sfătuiesc
Nu uitați o clipă
De cei ce vă cresc,
Voi să nu uitați
De-ai voștri părinți
C-au muncit și zi și noapte
Să fiți fericiți!
O să fiți părinți
Și-o să-mi dați dreptate
Ce greu e la bătrânețe
În singurătate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă îngrijorarea unei mame cu privire la viitor și la modul în care copiii ei o vor trata la bătrânețe. Ea reflectă asupra sacrificiilor făcute pentru a-i crește și speră să fie îngrijită și respectată la rândul ei.