Ș-ai necaz, necaz, necaz,
De mic copilaș am tras
Tot cu lacrimi pe obraz
De mă mir cum mai sunt azi.
Dar nu-mi e de lăcrămioare
Că le șterg și nu mă doare,
Ci mi-e milă de obraz
Că rămâne fript și ars.
Plânge inimioara-n mine
N-are cin’ să mi-o aline,
Că puiul ce l-am avut
Supărată nu m-a vrut.
Zece ani aș mai trăi
Dorul neichii de n-ar fi
Și m-aș mulțumi cu cinci
De-ar fi și neica pe-aici.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și suferința unei persoane încă de la o vârstă fragedă. Ea tânjește după alinare și resimte profund dorul față de cineva drag, simțindu-se singură și neîmpăcată cu soarta.