Foaie verde, foaie lată,
Am fost prin lume plecată,
Departe, peste hotare,
M-a ajuns dorul cel mare,
Dor ce-mi ardea inima,
România mea!
Cu ochii-n lacrimi cântam
Și numele-ți pomeneam,
Mi-era dor de munții tăi,
Și de oameni, și de voi,
Dor de frumusețea ta,
România mea!
Că nu-i frumoasă ca tine
Nicio țară-n astă lume,
Și cine te vede-o dată
Nu te uită viața toată,
Ești frumoasă ca o stea,
România mea,
Sunt româncă și-mi ești dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Și din suflet ți-oi cânta,
România mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și dragostea pentru România, resimțite de cineva aflat departe de țară. Evidențiază frumusețea unică a României și sentimentul patriotic puternic.