Când aveam vreo șaisprezece ani,
Doamne, ah, ce viață mai duceam,
Prin restaurante, baruri,
Cafenele și scandaluri,
Doamne, ah, ce viață mai duceam!.
Când aveam vreo douăzeci de ani,
Doamne, ah, ce viață mai duceam,
Mă dusei la primărie
Să declar căsătorie,
Doamne, ah, ce viață mai duceam!.
Când am împlinit treizeci de ani,
Doamne, ah, ce viață mai duceam,
O duceam bine cu casa,
Mă-nțelegeam cu nevasta
Și aveam și doi copii frumoși.
Când aveam vreo patruzeci de ani,
Doamne, ah, ce viață mai duceam,
Copiii-mi crescuse mari,
Falnici ca și doi stejari,
Doamne, ah, ce viață mai duceam!.
Când am împlinit cincizeci de ani,
Doamne, ah, ce viață mai duceam,
Pe copii îi ajutam,
Zi și noapte nu dormeam,
Doamne, ah, ce viață mai duceam!.
Când am împlinit șaizeci de ani,
Mă plimbam prin parcul cu castani,
Vedeam frunzele picând,
Anii vieții numărând,
Doamne, ah, ce viață am mai dus!.
Refren:
Mai întoarce, Doamne, roata
Să-mi mai văd o dată soarta,
Să-mi văd anii tinereții,
Să-mi văd strălucirea vieții,
Care, Doamne, fără rost s-au dus!.
Final:
Acum spre bătrânețe
Când stau și mă gândesc,
Aș plânge cu tristețe
Dup-a mea tinerețe
Ce azi o prețuiesc.
Mi-e inima amară
După tot ce-a trecut
Și fac ca să tresară
Cântând seară de seară
După tot ce-am pierdut.
Refren:
Vai, vai, vai, vai, omule, vai,
Multe-n viaț-ai vrea să ai!
Vai, vai, vai, vai, omule, vai,
Dar la viață tu ce-i dai?
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra vieții care a trecut, cu un sentiment de nostalgie și regret pentru tinerețe. Naratorul își amintește diferite etape ale vieții și își dorește să poată retrăi acei ani.