Pe sub poale de pădure
Pleacă-o nevestică-n lume
Cu batic negru pe cap
Fugită de la bărbat,
Cu fusta ruptă de lână
Și c-un copilaș de mână,
A fugit mai ieri în zori
De la bărbat băutor.
– Decât c-un așa bărbat,
Mai bine mă duc din sat,
Decât cu năravul lui,
Mai bine a nimănui,
Decât c-un bărbat ca tine
Să râdă lumea de mine,
Mai bine singură-n lume.
– Stai, femeie, nu pleca,
Că eu mai mult n-oi mai bea.
– Bărbate, nu te jura,
Că tu mi-ai stricat viața,
Eu trei zile n-am mâncat
Că tu și-acuma ești beat,
Eu mă duc, mă duc în lume
Să nu-ți mai aud de nume,
Eu și copilașul meu
În paza lui Dumnezeu.
Sensul versurilor
O femeie fuge de acasă din cauza abuzului soțului alcoolic, preferând o viață singură și incertă decât să mai suporte suferința. Ea își ia copilul și pleacă în lume, căutând o viață mai bună.