O, Doamne, ce mai viață și ce soartă
Pe zi ce trece este tot mai grea
Și lumea-ntreagă nu e c-altădată
Pe zi ce trece este tot mai rea,
Iar noi nu știm nici mâine ce ne-așteaptă
Că multă lume-a rătăcit calea.
Nici fratele tău nu-ți mai este frate
Și nu mai poți trăi cu neamul tău,
Căci fratele tău te vorbește-n spate
Și neamul tău te vorbește de rău,
Degeaba îi ajuți, le dai de toate,
Iar ei nu te ajută când ți-e greu.
O, Doamne, ce necaz și răutate
Pe-acest pământ la tot pasu-ntâlnești,
O, lumea este plină de păcate
Și este-atât de greu ca să trăiești,
O, Doamne, vino Tu și Fă dreptate
Că Tu ești Slava în locuri cerești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de dezamăgire față de viață și de oamenii din jur, accentuând trădarea și răutatea. Se face un apel către divinitate pentru dreptate și speranță într-o lume plină de păcate.