Irina Loghin – Nu Știu, Doamne, De Unde Mai Sunt

Nu știu, Doamne, de unde mai sunt,
C-am fost ca un pom bătut de vânt,
Ca un pom cu rod bogat
Când vântul l-a scuturat
Și florile i-au picat,
În bătaia vântului
N-ai durerea cui să-i spui.
Oameni răi cu pietre-n mine-au dat,
I-am văzut, dar tot au aruncat,
M-au lovit și m-a durut,
M-au doborât la pământ,
Eu de-acolo m-am sculat,
Viața de la cap am luat
Și cântecul mi-am cântat.
Am știut că Dumnezeu e mare,
Cu milă și grijă de oricare,
Știam că vine o zi
Când viața m-o răsplăti,
C-așa și proverbul spune:
„După rău vine și bine!”,
Știam că vine o zi
Când viața m-o răsplăti,
Că așa spun și bătrânii:
„Nu mor caii când vor câinii!”.