Nu fi tristă, mamă soacră,
Și nu mai fi poamă acră
Și mai lasă-l pe băiat
Că de-acum este bărbat
Și te rog să nu fii rea
Să-l ții lângă fusta ta.
Nu-l mai ține, soacră mare,
Lasă puiul ca să zboare,
Că mâine, poimâine pleacă
Și nu știe ce să facă,
N-o să știe cum e bine
Și nici casa cum se ține.
Nu fi soacră-ambițioasă
Să comanzi la el în casă,
Viața să i-o lași în pace
Să și-o facă cum îi place,
Nevastă când și-o lua
Nu te pune rău cu ea,
Ia-o, mai bine, ușor
Că ți-o fi de ajutor,
Și-apoi, soacră, nu uita
Că și tu ai fost ca ea.
Sensul versurilor
Piesa oferă sfaturi unei soacre, îndemnând-o să fie mai îngăduitoare cu fiul ei căsătorit și cu nora, amintindu-i că și ea a fost odată într-o situație similară. Subliniază importanța de a lăsa tinerii să-și trăiască viața și să-și construiască propria familie, oferind sprijin, nu control.