Foaie verde de mohor,
Neic-al meu, harnic sondor,
Îmi trimite o scrisoare
De sub munți, de la izvoare.
Neic-al meu ar vrea să știe
De primesc să-i fiu soție,
Soțioară de sondor
Să nu-i duc atâta dor.
Eu cu rouă și cu stele
I-am scris gândurile mele,
Du-te, carte, du-te-n țară
Ca o rândunică-mi zboară.
Lângă sonda lui oprește,
Dorul mi-l împărtășește,
Du-te, carte, vorbă-i lasă
Că primesc să-i fiu mireasă.
Refren:
Of, Lino, Leano,
Of, Lenuță, Leano!
Sensul versurilor
O tânără primește o cerere în căsătorie de la iubitul ei, un sondor. Ea îi trimite un răspuns afirmativ prin intermediul unei scrisori, exprimându-și dorul și acceptul de a-i deveni mireasă.