Mult m-am uitat în calea lui
Și badea nu-i și nu-i,
Mult am rugat și stelele
Să-i afle urmele.
Și-a fost la ceasul unei nopți
Când badea-al meu s-a-ntors,
Dac-a bătut de două ori
S-a luminat ca-n zori.
De-om pune cununița-n cas’
Și floarea în pervaz
Le-om ține și de-om fi bătrâni
Ca darul de la nuni.
Refren:
Lună,
Să-i faci mândrii o cunună,
Soare,
Fă-i și badelui o floare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei, așteptarea reîntoarcerii lui și bucuria regăsirii. Promisiunea unei vieți împreună, simbolizată de cunună și floare, este păstrată cu sfințenie.