Frunză verde de măr acru,
Muierea-i ruptă din dracu,
Bărbatul cât e de rău,
Toate-s de la Dumnezeu.
– Dă-mi drumul muiere-n casă
C-afară plouă de varsă!
– Dragi îți sunt mândrele tale
Șezi în ploaie pentru ele.
Ieși, muiere, de sub pat
Că de nu o să te bat!
– Măi bărbate, tu ești beat,
Cum ies, cum îmi dai în cap.
– Măi muiere, măi nevastă,
Cine-a fost la noi în casă?
– Măi bărbate, nu fi prost,
Că numai popa a fost
Să-mi ierte păcatele
Să pot face altele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o ceartă amuzantă între un bărbat beat și soția sa, sugerând infidelitate și conflict domestic. Versurile sunt pline de umor și sarcasm, reflectând o perspectivă satirică asupra relațiilor tradiționale.