Mi-ai spus, Ionele, odată
Că ai mult pân’ la armată,
Dar pleci, Ionel, diseară
Când sosește trenu-n gară,
Măi, Ionele, măi,
Trenul nu vine să stea,
Ci vine ca să te ia,
Măi, Ionele, măi!.
Măi, Ionele, mi-e dor tare
Când îți văd hainele tale,
Stau în ladă-mpachetate,
N-are cine să le poarte,
Măi, Ionele, măi,
Că tu ești în cătănie,
Toată casa e pustie,
Măi, Ionele, măi!.
Eu te-aștept, Ionel, cântând,
Dar din inimă plângând,
Te-așteaptă pădurea toată
Și părinții tăi la poartă,
Măi, Ionele, măi,
Eu îmi fac din noapte zi
Așteptând, Ionel, să vii
Tot pe drumul care-l știi,
Măi, Ionele, măi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei persoane față de Ionele, plecat în armată. Versurile descriu așteptarea, tristețea și golul lăsat în urmă de absența lui.