Mamelor, de sunteți mame,
Ștergeți ochii cu năframe,
Și voi care sunteți tați,
Plângeți toți lăcrimați
Că feciorul vi se-nsoară
Și rămâne casa goală,
Iar fata vi se mărită,
Rămâne inima friptă.
C-așa-i datina lăsată
Să lași mamă, să lași tată,
Te-au crescut cu mare drag
Și tu-i lași plângând în prag,
Iei cu tine dragostea
Și te duci la casa ta,
Și rămân părinții tăi
Bătrânei și singurei.
Dragă fată, drag flăcău,
Ascultați de sfatul meu:
Azi te duci la casa ta,
Dar părinții nu-i uita,
Voi băgați bine de seamă
Și-ascultați de-a voastră mamă,
Că și tata vă da sfat,
Dar vi-l dă ca un bărbat,
Nu ca mama alintat
Când iartă pe-al ei băiat,
Și-n casa voastră să fie
Dragostea și veselie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea părinților la plecarea copiilor de acasă, odată cu căsătoria acestora. Subliniază importanța păstrării legăturilor cu familia, chiar și după întemeierea unui nou cămin.