Foaie verde, trei smicele,
Mamă, urâtul mă cere,
Nu mă da făr’ de plăcere,
Nu mă da făr’ de plăcere,
Că urâtul nu-i de-o zi,
Ci e, mamă, cât oi fi,
Și urâtul nu-i de-o noapte,
E până la moarte.
Mama nu m-a ascultat
Și după urât m-a dat
Când pun masa să mănânc
Mă uit la urât și plâng,
Când fac patul să mă culc
Iau perna-n brațe și-o strâng,
De ce, mamă, m-ai făcut
Pentru-așa urât?.
Rămâi, mamă, sănătoasă,
Rămâi, bărbate, în casă,
În casă și în avere
Că nu-mi fac nicio plăcere,
Eu mă duc în lumea toată
Să-mi găsesc o altă soartă
Și să-mi găsesc dragostea
Cum vrea inima,
Oi găsi cât e lumea
Un bărbat pe seama mea
Pe care să îl iubesc
Așa cum doresc.
Duce-m-aș pe drum de munte
Că prea am necazuri multe,
Să uit supărările,
Să las toate relele,
Cine nu-i mâncat de dor
Are somnul mai ușor,
Cine nu-i mâncat de rele
N-are zile grele.
Rămâi, mamă, sănătoasă,
N-ai să mă mai vezi prin casă,
Rămâi singură în prag,
Mă duc după cin’ mi-e drag,
De cine mi-e mie dor
Nu-i pe-aicea umblător,
Oi zbura ca pasărea
Cum vrea inima,
Te las, mamă, sănătoasă
De-acum plec la altă casă
Și mă-ntorc la dumneata
Când vrea inima.
Sensul versurilor
O femeie este măritată cu forța cu un bărbat pe care nu-l iubește și își exprimă durerea și dorința de a scăpa de această soartă. Ea decide să plece în lume pentru a-și găsi fericirea și dragostea adevărată.