Măicuță, când m-ai făcut
Tare bine ți-a părut.
Doar o vorbă ți-am greșit
Când ți-am spus că mă mărit.
Nu mă da urâtului
Că-i dau foc pământului.
Dă-mă, mamă, după drag
Că necaz eu nu-ți mai fac.
De cine mi-e mie dor
Nu-i pe-aicea trecător,
Dar de cine mi-e urât
Azi de trei ori l-am văzut,
Fugi, urâtule, din prag
Să vină cine mi-e drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unei fete de a se căsători cu persoana iubită și refuzul de a fi dată unui pretendent nedorit. Ea imploră mama să o lase să-și urmeze inima, promițând că astfel nu va mai aduce necazuri.