Măi Irino, puișor,
Nu ți-e milă, nu ți-e dor,
C-ai și tu o măicușoară,
Și e tare bolnăvioară?
Mama știe c-o duci bine,
Dar vreau să știu de la tine,
C-aștept măcar la o lună
De la tine-o vorbă bună.
Este-o vorbă, tu o știi,
Numai mamă să nu fii,
Tu ai doi, iar eu am șase
De toți sufletul mă arde.
Vino ca să-ți povestesc
Că poate mă prăpădesc,
Să-ți spun din copilărie
Că mi-o fi fost greu și mie.
Pe lume când ai venit
Era ceață, era frig,
Casa plină de nevoi
Că era după război.
Și acum în încheiere
Sunt lipsită de putere,
Că te-ai dus spre cer cu stele
Și mi-ai rămas printre ele,
Eu aștept noapte și zi,
Numai mamă să nu fii!
Vers refren 1:
Măi Irina mamei.
Vers refren 2:
Puișorul mamei.
Vers refren 3:
Măi fetița mamei.
Vers refren 4:
Puișorul mamei.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei mame care își așteaptă fiica. Ea își amintește de greutățile trecutului și își exprimă teama de a nu fi uitată.