Măi Ioane, iar ești beat
Și muierea te-a lăsat,
A plecat, n-a mai venit,
Băutura te-a tâmpit,
Ioane, Ioane, ce-ai făcut,
Joc de viață ți-ai bătut,
Umbli noapte după noapte
Pe la femei măritate,
Ioane, Ioane, ce-ai făcut,
Joc de viață ți-ai bătut,
Umbli noapte după noapte
Pe la femei măritate.
Dar muierea ca nebuna
Tot se laudă întruna
Și la lume-a spus așa
Că-i dau bani cu grămada,
Însă bani eu nu i-am dat
Doar lucruri i-am cumpărat,
În urechi i-am pus cercei,
Dar-ar naiba-n ea și-n ei,
Însă bani eu nu i-am dat
Doar lucruri i-am cumpărat,
În urechi i-am pus cercei,
Dar-ar dracu-n ea și-n ei!
C-așa-i muierea lăsată
Și mai uită câteodată
Că i-am făcut numai bine
Și-acuma râde de mine,
I-am cumpărat și mărgele,
Dar-ar naiba-n ea și ele,
De muieri și de belele
M-am tot săturat de ele
I-am cumpărat și mărgele,
Dar-ar dracu-n ea și ele,
De muieri și de belele
M-am tot săturat de ele!
Sensul versurilor
Un bărbat pe nume Ioan se confruntă cu consecințele alcoolismului său, fiind părăsit de soție. El își exprimă frustrarea față de ea, simțindu-se neapreciat pentru eforturile sale.