Măi bărbate, măi bărbate,
Pe unde umblași azi-noapte?
Când e viața mai frumoasă
Uiți de casă și nevastă,
Crâșmărița nu te lasă,
Bei și îți petreci, bărbate,
Zi de zi, noapte de noapte,
Dar așa nu se mai poate,
Nu umbla cu minciunele
C-am să-ți fac zilele grele
Și cât te crezi de bărbat
Te satur eu de umblat,
N-ai să vezi mâncare caldă,
Te dau afară pe stradă
Toți vecinii să te vadă.
De când este lumea lume
Bărbatul tot ce vrea spune,
Că el nu te-a supărat,
Mereu e nevinovat,
El e cuminte, săracul,
A iubit cu foc tot satul,
Nu mai vede noaptea patul,
Este-o vorbă care spune
Cu nevasta nu te pune,
Are o coastă de drac,
La toate le pun capac,
Ai grijă mare, bărbate,
Din sărite nu mă scoate,
Nu mai pierde înc-o noapte.
A fost poarta încuiată,
Ce minciună gogonată,
Cum să te mai cred, bărbate,
Asta e a treia noapte
Când bați drumurile toate,
Măi bărbate-afurisit,
Vii acasă obosit
Și-ntr-o clip-ai adormit,
Dar minciuna mult nu ține
Și-o să fie vai de tine,
Când crezi că viața-i frumoasă
Am să plec și eu de-acasă,
Am să plec în miez de noapte
Și-atunci să te văd, bărbate,
S-a-ntors roata de acuma,
Plec, bărbate, și-mi pierzi urma.
Sensul versurilor
O soție furioasă își confruntă soțul infidel, amenințând că va pleca și îl va lăsa singur. Ea este sătulă de minciunile și escapadele lui nocturne și îl avertizează că va regreta comportamentul său.