M-aș duce și eu la nuntă,
Dar mi-i muierea urâtă
Și mă fac de mirul lumii
Să mă râdă-n sat și câinii.
Geab am casă zugrăvită,
Dar mi-i muierea urâtă,
Mai bine să-mi plouă-n casă,
Să am nevastă frumoasă.
Nunta-i gata, cortu-i mare,
Vin nuntașii pe cărare,
M-aș duce și eu la nuntă,
Dar mi-i muierea urâtă.
Refren:
Au, lume, lume,
Iar vorbești de mine
Și nicicând de bine,
Mă faci de rușine.
Sensul versurilor
Piesa descrie conflictul intern al unui bărbat care ezită să participe la o nuntă din cauza aspectului fizic al soției sale, temându-se de judecata comunității. El preferă să aibă neplăceri materiale decât o soție neatractivă, subliniind importanța aparențelor în ochii lumii.