Jos în vale pe cărare
Îmi ieșii bădița-n cale
Vrea să-mi dea o sărutare
Să-mi treacă de supărare.
– Nu te supăra,
Dar nu sunt a ta
Și gura ți-oi da
Când mă vei lua,
Du-mă la primărie
Și-apoi la notar
Și să-mi juri tu, zău,
Că vei fi al meu.
Îmi spui de doi ani jumate
Că nunta nu e departe,
Acum anii au trecut
Tu vorba nu ți-ai ținut,
Nu te supăra,
Gura nu-ți voi da,
Tu vrei doar sărut
Și nimic mai mult,
Vorbe goale-n vânt,
Fără crezământ,
Zici că mă iubești,
Dar mă amăgești.
De-ai vorbi tu mult și bine
Păcăleala nu mai ține
Și-o să-ți dau buzele mele
Când o face plopul mere,
Hai, hai repede
Și însoară-te,
Că de nu grăbești
Nu mă mai găsești
Și-o să-ți pară rău
Că în locul tău
La altu-i dau mâna
Și-o să-i dau și gura.
Sensul versurilor
O tânără refuză avansurile unui bărbat care promite căsătoria de mult timp, dar nu se ține de cuvânt. Ea îl avertizează că, dacă nu se grăbește să o ia de soție, îl va părăsi pentru altul.