Inimioară cu dor greu
Ce ai cu sufletul meu,
Nu mă lași să-mbătrânesc
Fără să mă chinuiesc,
Ți-am dat mereu tot ce-ți place,
Dar tu nu mă lași în pace,
Inimioară cu dor frânt
De ce-ai venit pe pământ,
Pentru-atâta suferință
Într-o singură ființă.
Inimioară cu dor mult
Am iubit cât am putut,
Aș iubi cu mult mai bine,
Dar cureaua nu mai ține,
Tu ai vrea, dar eu nu pot
Să opresc timpul pe loc,
Și din roua dimineții
Să beau anii tinereții,
Iar cureaua de-o slăbesc
Toată viaț-am să iubesc,.
De-ar fi după gândul meu
Te-aș opri să bați mereu,
Eu nu m-aș mai chinui,
Iar tu nu te-ai odihni,
Eu aș iubi cât aș vrea,
De nimic nu mi-ar păsa,
Anii de-ar trece în zbor
Aș râde în urma lor.
Refren:
Inimioară, inimioară,
Zău, te-aș da din piept afară,
Să te pot opri cu mâna
Să nu mai bați ca nebuna,
Ai tremurat la iubit,
Ai plâns când ai suferit
Și tot nu te-ai săturat
Nici de plâns, nici de oftat,
Surioară, inimioară,
Te-aș schimba pe-o primăvară,
Ți-aș da anii ce-au trecut
Ca s-o luăm de la-nceput.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei inimi care a iubit și a suferit mult. Vorbitorul își dorește să scape de această suferință, dar în același timp tânjește după iubire și tinerețe.