Inimă de mamă, inimă de tată,
Ploaia o să plouă, vântul o să bată,
Inimă de tată, inimă de mamă,
Codrul o să scalde frunza de aramă.
Toamnă obosită, toamnă zbuciumată,
Inimă de tată, inimă de mamă,
E amurgul rece, noaptea-i ca o vamă,
Inimă de tată, inimă de mamă.
Inimă de mamă, inimă de tată,
A trecut o viață ca o clipă, iată,
Inimă de tată, inimă de mamă,
Două doruri grele strânse-ntr-o năframă.
Refren:
Dincolo de ploaie, dincolo de vânt,
Clopote albastre se aud bătând,
Dincolo de noapte, dincolo de nor,
Se întorc copiii la părinții lor.
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimentul de dor și legătura profundă dintre părinți și copii, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor prețioase. Sugerează că, dincolo de greutățile vieții, există întotdeauna speranța reîntoarcerii și a regăsirii căldurii familiale.