Mama ta când te-a făcut,
În ghinion te-a născut,
Te-a născut la șapte luni,
Nu ca cei de nouă luni,
Ghinion, ghinion, ghinion!
Popa când te-a botezat
Zile multe ți-a urat,
Zile multe și cu haz,
Niciodat’ să nu fii treaz,
Ghinion, ghinion, ghinion!
La școală când ai plecat,
Școala de boli s-a dărâmat,
Și-ai rămas mare golan
Băteai mingea pe maidan,
Ghinion, ghinion, ghinion!
În armată când te-ai dus
Bucătăr pe loc te-a pus
Câte muște-n sus zburau
În mâncare-aterizau,
Ghinion, ghinion, ghinion!
Veni vremea să te-nsori
Luași fată din popor,
Fată bună și cu școală,
Bolnavă de chiulangeală,
Ghinion, ghinion, ghinion!
Nu ești bărbat ca toți bărbații,
Faci copiii cocoșați,
Și-n vreo doi, trei ani de zile
Umpluși casă de cămile,
Ghinion, ghinion, ghinion!
Vers refren:
Ghinion, ghinion!
Sensul versurilor
Piesa descrie în mod ironic și exagerat ghinionul persistent al unui personaj de-a lungul vieții sale, de la naștere până la căsătorie și viața de familie. Este o abordare umoristică a unei serii de evenimente nefericite.
