Gata, neică, cu țăranii,
S-au emancipat,
Și-au luat casetofoane
Și umblă prin sat,
Și-au luat geacă și raiat
Și pantofi cu cioc,
Nu se mai poartă-n pufoaice,
Și-au luat toți cojoc.
Marioara lui Ciupitu’
Și-a luat casetofon
Și duce nutreț la vacă
Într-un ritm de Charleston,
Vine și bărba-său acasă,
Reazemă Mobra de gard,
Apoi strigă: – Fă Mărio,
Vezi că sunt la biliard.
Ce mai zgomot, ce mai fum
În odaia de la drum,
Nu se mai duc la bal, neică,
C-au acasă discotecă,
Leana s-a făcut punkistă,
Zice că așa-i moda,
Dar când a văzut-o tac-său
S-a pus cu furca pe ea.
Se duc tinerii la nuntă
Și-ascultă muzică pop,
Iar bătrânii-ncep să strige:
– Ce e, mă, acilea? Mort?!
Fetele în fuste scurte
Dansează în ritmuri noi,
Iar babele șușotesc;
– Iete, fă, e-n cracii goi!.
Refren:
Gata cu țăranii,
S-au emancipat,
Nu mai sunt, neică, țăranii
Ăia de-altădat’!
Sensul versurilor
Piesa satirizează modernizarea rapidă a vieții rurale românești, unde tradițiile se amestecă cu elemente moderne precum casetofoane, muzică pop și influențe vestice. Versurile descriu contrastele amuzante dintre vechi și nou, evidențiind schimbările culturale și sociale din satul românesc.