Când merg seara la fântână
Mă cheamă a mea vecină:
– Vino pe la noi pe-acasă
Să vezi fata mea frumoasă!
– Îi frumoasă, da-i săracă,
Știu că mamei n-o să-i placă,
Și-a uitat c-a fost săracă
Dup-un bogat măritată.
Fața mi-e scăldată-n lacrimi,
Inima plină de patimi,
Nu vreau bani, nu vreau avere,
Vreau nevastă pe plăcere,
De-aia când iubești ce-ți place
Nu căuta, nu te-ntoarce,
Iubește ce-ți place ție,
Nu căta la bogăție.
Refren:
Floare albă de sulfină,
– Frumoasă-i fata, vecină,
Pentru ochii-i frumoși și-albaștri
Am lăsat bogata și părtașii!
Floare albă de sulfină,
– Frumoasă-i fata, vecină,
Pentru ochii-i ca și seninul
Învățai ce-i dragostea și chinul.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un tânăr care alege dragostea unei fete sărace în detrimentul unei partide bogate, motivat de frumusețea și de sentimentele sale sincere. El preferă fericirea și dragostea adevărată în locul averii.