Doamne, cum mai trec,
Anii se petrec,
Am și eu, Doamne, un frate
Pe care-l iubesc,
Dar s-a întâmplat,
Ne-am înstrăinat
Și de casa părintească
Ne-am îndepărtat.
Timpul a trecut,
Nu ne-am mai văzut,
Am trăit în lumea asta
Pe unde-am putut,
Eu am viața mea,
Tu ai viața ta,
Dar eu sper că într-o zi
Ne vom revedea.
Când eram copii
Făceam nebunii,
Nu știam c-o dată soarta
Ne va despărți,
Tot ce aveam bun
În doi împărțeam
Și când aveam vreun necaz
Amândoi plângeam.
Timpul a trecut,
Suntem oameni mari,
Păcat că ne-a despărțit
Zeci și zeci de ani,
Dar vreau într-o zi
Amândoi să fim,
În căsuța părintească
Să ne întâlnim.
Refren:
Frățiorul meu,
Vino că mi-e greu,
Stau la poarta casei noastre,
Te aștept mereu,
Hai să ne-ntâlnim
Să ne povestim,
De copilăria noastră
Să ne amintim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului față de fratele său, de care s-a înstrăinat de-a lungul anilor. El își amintește cu nostalgie de copilăria lor și speră la o reîntâlnire emoționantă în casa părintească.