Firicel de busuioc
La toți le-ai adus noroc,
Mie de ce nu mi-ai dat
Că de mică te-am purtat,
Te-am purtat la pieptul meu
M-a mințit mirosul tău.
Te-am ținut sub căpătâi
Dragostea să mi-o mângâi,
Mă sculam noaptea pe lună
Și te țineam la inimă,
Am crezut că mi-alini dorul
Și că-mi aduci puișorul.
După ce-am văzut norocul
Am aruncat busuiocul
Și m-am dus în grădiniță
Printre flori de lămâiță,
Lămâița se uscase,
Cine-mi era drag plecase.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei persoane care a crezut în puterea protectoare și aducătoare de noroc a busuiocului, dar a fost părăsită de persoana iubită. Simbolurile folclorice se transformă în amintiri amare ale unei iubiri pierdute.