Irina Loghin – Fir-Ai Tu Să Fii, Gheorghiță!

Fir-ai tu să fii, Gheorghiță,
Cu gropița din bărbiță,
Ți-ai luat cai, ți-ai luat căruță
Și treci mereu pe uliță,
Treci mereu prin poarta mea
Vrei să-mi faci inimă rea,
Ți-arunci ochii pe fereastră
Să vezi dacă sunt acasă.
Refren:
Ia, la, la, la, la, la, la, la,
Se distrează neicuța,
Ia, la, la, la, la, la, la, la,
Păi di, păi hop, păi stai,
Căruță cu cai!.
Gheorghiță, când ne iubeam
A trecut mai mult de-un an,
Ce fericită eram
De mână când ne plimbam,
De când e lumea făcută
Frumos la frumos se uită,
Așa e de când lumea
Frumos pe frumos se ia.
Refren:
Ia, la, la, la, la, la, la, la,
Se distrează neicuța,
Ia, la, la, la, la, la, la, la,
Păi di, păi hop, păi stai,
Căruță cu cai!.
Duminica viitoare,
Gheorghiță, e sărbătoare,
E târg mare la Ploiești
Căruța să-ți pregătești,
Să-i pui flori și scoarțe noi,
Cailor să le dai mei,
Să vii, Gheorghiță, cu bine
Că e târgul de Irine.
Refren:
Ia, la, la, la, la, la, la, la,
Ia-mă în căruța ta,
Ia, la, la, la, la, la, la, la,
Păi di, păi hop, păi stai,
Căruță cu cai!

Sensul versurilor

Cântecul descrie o idilă rurală, unde naratoarea își amintește cu nostalgie de o dragoste trecută cu Gheorghiță. Acum, ea îl vede trecând cu căruța, amintindu-și de momentele fericite și invitându-l la târg.

Lasă un comentariu