Mărie cu ochii verzi,
Ieși afară de mă vezi,
Ieși afară de mă vezi
Cât mai sunt grânele verzi,
Că dacă s-or secera
Ce-i mai plânge și-i ofta
Și dacă s-or îngălbeni
Ce-i mai plânge și-oi boci.
I-auzi, mândro, trenul vine
Și mă ia de lângă tine
Și mă duce-n țări străine
Unde nu cunosc pe nimeni
Decât frunza și iarba,
Pe deasupra negura,
Decât arma de la mine
Și batista de la tine.
Nu-mi pare rău c-am plecat,
Mi-e din urmă ce-am lăsat,
C-am lăsat două fetițe,
Doi boboci de garofițe,
Bobocii or înflori,
Nu știu noi ne-om mai găsi,
Bobocii s-or scutura,
Nu știu noi ne-om mai vedea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea despărțirii de persoana iubită și de copii, cauzată de plecarea într-o țară străină. Naratorul își exprimă regretul pentru ceea ce lasă în urmă, fiind incert cu privire la viitor și la revederea celor dragi.