– Dacă dorul n-ar mai fi,
Mândrulița mea,
Nimenea n-ar mai iubi,
Mândro, draga mea!.
– Dor pe lume de n-ar fi,
Bădișorul meu,
Cântec nu s-ar auzi,
Bade, dragul meu!.
– Dacă dorul ar pleca,
Mândrulița mea,
Și izvoarele-ar seca,
Mândro, draga mea!.
– Dacă soarta nu a vrut
Să te-aștept în prag
Eu din cântec am țesut
Visul nostru drag.
Refren:
Numai dorul și cu dragostea
Ne alină inima,
Inimioara mea,
Orice floare mândră de pe plai
Fără dor s-ar ofili,
Hai, dorule, hai!
Sensul versurilor
Cântecul explorează ideea că dorul și dragostea sunt esențiale pentru viață și emoție. Fără dor, iubirea ar dispărea, cântecele nu s-ar mai auzi, iar frumusețea naturii s-ar ofili. Dorul și dragostea sunt văzute ca elemente fundamentale care aliniază sufletul.